Descriere

A devenit un topos al omagierilor de conveniență
să-i mărturisești unui scriitor că ai parcurs compoziția sa
“cu sufletul la gură”. Realitatea mea însă e că nu am citit de
ceva timp un text atât de “pe nerăsuflate” ca Umbrele lui
Andrei Rușeț și acum încerc să găsesc cauza exactă. Nu, nu
mă grăbeam niciunde, nici nu doream să scap de lectură: în
schimb, m-am trezit luat pe sus ca-ntr-un vârtej semnificant
de constanța metronomică a stilului său, de frazele-i polizate
cu spornic meșteșug și, îndeosebi, de atmosfera ficțională
încărcată semiotic și simbolic, perfect credibilă și
bine sudată, deși îmbină faze oculte cu peregrinări fantasy,
clipiri lirice cu scene intense de luptă, naivități candide cu
posedări demonice. Dacă mă gândesc mai bine, peripeția
terifiantă a lui Mihnea & Co. prin lumea de fractali a
Umbrelor are ceva din raptul și călătoria lui Dorothy în
țara dominată de Oz, unde spaime pândesc la tot pasul, dar
ai vrea să poposești ca prieten invizibil al eroilor pentru a
te hrăni live cu minunatele băsmuiri plăsmuite de scriitor.
Iar Andrei Rușeț, deși debutant, chiar este așa ceva: scriitor
adevărat și nu imaginat!