Autor: Iullia Ionita

Sunt elevă la un liceu din București. Îmi place să scriu, pentru că mă exteriorizez diferit, exprim mult mai bine ceea ce am de spus. Am o imaginație care nu vrea deloc să tacă, multe impresii... Uneori simțeam că orice îmi trece prin cap ar trebui scris, dar m-am gândit puțin mai bine. Nu e normal, nu e ok. Dar până la urmă, când un gând vrea atât de mult să iasă din tine, de ce să nu îi dai voie? De ce să ne limităm și să impunem reguli minții? Dacă și de la gânduri ne-am înfrâna și le-am lăsa de izbeliște pe undeva prin univers, cine am mai fi noi?